Terapie prin shopping

Am o stare proastă. Pentru că afară continuă să fie inuman de frig şi pentru că primăvara se lasă aşteptată. Enervant de mult. Un singur lucru m-ar putea scoate din starea asta. O sesiune de shopping. Mi-aş dori să fac parte din categoria femeilor care atunci când au o zi proastă se refugiază în muncă, fac sport sau citesc o carte. Munca, în general, îmi accentuează stările proste, sportul nu îmi place, iar când citesc, trebuie să am altă stare ca să pot înţelege ce spune autorul. Shoppingul rămâne terapia preferată, indiferent cât de superficială poate părea treaba asta (nici nu am pretenţia că aş fi profundă!) Dacă cineva m-ar întreba care este sportul preferat, aş răspunde, fără ezitare : Alergatul prin magazine. Mi-am testat limitele. Pot sta 10 ore la mall, fără să îmi fie foame şi chiar fără să simt nevoia să fumez. O sumă decentă de bani şi un periplu prin magazine, soldat cu ceva achiziţii noi (măcar una!) m-ar scoate rapid din orice stare proastă. Nu am cu ce să compar chemarea vitrinelor ca să redau exact sentimentul frumos pe care mi-l conferă mie o sesiune de shopping. Îmi plac manechinele frumos aranjate care parcă te îndeamnă să intri. Iubesc zgomotul făcut de umeraşele din plastic pe care stau agăţate frumos hăinuţele.Iar mirosul.....hmmm, mirosul hainelor noi, elimină instant orice urmă de depresie. Cuvintele magice " Vă pot ajuta cu ceva?" îmi creează automat o stare euforică. Sentimentul pe care îl ai când ajungi la casă cu achiziţia nouă ( o eşarfă, o bluzică, o ceva....orice), plăteşti şi ieşi cu comoara afară este curată terapie. Şi, trust me, chestia asta cu terapia nu e legendă. Am testat pe pielea mea. Indiferent care a fost motivul depresiei, la finalul unei şedinţe de cumpărături, când ajung acasă şi îmi admir " prada", frumos întinsă pe canapeaua din sufragerie, jur că nici măcar nu îmi mai amintesc de ce am fost supărată. Este adevărat, terapie păguboasă, dacă este dusă la extrem. Şi la mine, merge undeva spre patologic, pentru că aş fi în stare să las într-un magazin de haine şi banii de pâine. Am văzut o dată un film cu o gagică plină de datorii şi dependentă de cumpărături. M-am regăsit, evident, dar, what the fuck... Im not the only one. Offfff. Din păcate, situaţia financiară nu îmi permite astăzi să îmi tratez despresia( de iarnă prelungită combinată cu primăvară întârziată) printr-o sesiune de cumpărături, aşa cum aş vrea eu. Şi totuşi...De o ojă....un ruj....o cremă de pantofi...un parfum în rate....ceva micuţ şi ieftin, trebuie să găsesc eu.....