Nu mă mai uit la televizor....

Este duminică, ora 7.30, şi în condiţiile în care tot cartierul doarme, iar eu mă pregătesc să trec la a doua cană de cafea, e clar că am o problemă cu somnul. Dar nu refuzul organismului meu de a dormi până târziu mă preocupă acum, ci altceva. Aseară, târziu, am realizat, fără să vreau, un lucru pe care nu îl observasem. De la începutul acestui an, cred că m-am uitat la televizor de cel muuuuult 10 ori....Am în casă patru televizoare funcţionale, care, de cele mai multe ori, sunt deschise toate în acelaşi timp, pe canale diferite. Dacă am simţit nevoia să pun câte un TV în fiecare cameră (mai puţin în baie), e clar, că, într-o vreme practicam intens privitul la televizor. Aseară, am constat, că TV-urile sunt pentru mine, de ceva vreme, doar obiectele care asigură un fundal sonor în casă şi de pe care sunt nevoită să şterg praful, din când în când. Şi m-am întrebat: Când şi cum naiba am ajuns să îmi pierd interesul? La emisiuni cretionoide gen " Noră pentru mama" sau "Iubiri interzise" nu m-am uitat niciodată, pentru că m-au enervat întotdeauna handicapaţii plătiţi să joace roluri fictive pentru a impresiona ţaţele şi gospodinele din rural. Nu m-am dat niciodată în vânt după emisiunile mondene de după amiază, dar, recunosc, mai aruncam un ochi să văd cu ce e îmbrăcat invitatul sau cine cu cine s-a mai cuplat în arealul nostru monden. Acum, nu îmi mai vine să mă uit. Prea multă Luciu, prea multă Simona Sensual, pentru multă prostie, prea multe fufe, prea puţin divertisment. Zilele trecute, butonând din inerţie,am dat peste Măruţă care o avea în platou pe Ioana Tufaru, fata aia grasă a Andei Călugăreanu. Doamneee, cred că e a nu ştiu câta oară când o invită. Ba ca să îi găsească de lucru, ba ca să o facă să slăbească. Personal, individa mi se pare o putoare ieşită din comun şi lamentarea ei îmi provoacă greaţă( la propriu!) de fiecare dată când o văd. Cum o fi ajuns realizatorul emisiunii la concluzia că aia face audienţă, nu pot să înţeleg... Obişnuiam să mă uit la ştiri, pe vremea când ştirile erau ştiri şi, efectiv, aflam ceva. Constat că, de la o vreme, nici buletinele de ştiri nu îmi mai stîrnesc interesul. Îmi amintesc că zilele trecute, un buletin de ştiri de la o oră de maximă audienţă a început cu următoarea informaţie: Un cretin de la Cuca Măcăii şi-a prins degetul în menghină şi, vai de mine....tragedie. Aşa, şi?! Ce mă interesează pe mine? Am sentimentul că majoritatea ştirilor de astăzi au doar o formă menită să stârnească diverse reacţii (în general compasiune, pentru că, aparent, la asta e bună naţia noastră) şi niciun fond care să spună concret ceva. Mă enervează manipularea grosolană pe care o practică diverse canale. Şi la ştiri, şi la talk-show-uri. Mă enervează moderatorii, gen Gâdea, care au pierdut de mult legătura cu imparţialitatea şi varsă cu atîta patos venin peste orice subiect şi orice problemă. Nu mai pot să mă uit nici la emisiunile de dimineaţă cu asistentele alea tâmpite care fac pe proastele pentru că prostia, mai nou, e virtutea care naşte audienţă. Ca să nu mai vorbesc de emisiunile de seară, gen Cacatos Show, unde ţâţele (şi, mai nou, curul lui Boc) sunt subiecte de maxim interes naţional. Sincer, nu ştiu când au ajuns televiziunile ( şi, cam toată presa, de fapt)de la formare la dezinformare, devenind un obiect de prosteală a maselor. Pentru că refuz să fiu agresată mental, prefer să îmi culeg informaţiile, on line. Măcar acolo, dacă văd ţâţele lui Luciu sau curul lui Boc, pot să le ocolesc. Aaaaaaa, uitasem. Am ceva la TV la care nu am renunţat încă. Mă uit la Dr. House (îmi place tipul ala de mor!), Anatomia lui Gray şi Fetele Gilmore. Şi la " România, te iubesc!".