Căsătoria pentru o zi ....

De Dragobete, sărbătoare de care noi, românii, ne-am amintit mai mult după ce ne-a invadat Valentine s Day, se practică.... căsătoriile pentru o zi. Copilaşi de 17-18 ani, care habar nu au cu ce sa mănâncă treaba asta numită căsnicie, sunt chemaţi la primărie şi "căsătoriţi" pentru o zi. Aia micii se distrează, cei mari bifează şi sărbătoarea asta în calendar. Mă rog, acum fiind an electoral, îi cam căsătoresc astăzi mai pe la mai toate partidele. Dar m-am îndepărtat de subiect...Ascultând astăzi o discuţie despre căsătoriile astea de-o zi, m-am gândit eu în capul meu: Ce mişto ar fi ca treaba asta să se întâmple în real life!? Vă daţi seama cum ar fi să te căsătoreşti dimineaţa şi să ştii să minunea durează doar până a doua zi? Nu ai mai avea timp să te cerţi, nici să îţi scoţi ochii. Nu ar mai exista rutină sau plictis. Ai fi atent cu partenerul că, deh, nu ştii dacă mâine mai vrea să îţi fie consort! După mine, asta ar fi secretul căsniciei fericite şi moartea monotoniei cu care (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc! ) se confruntă la un moment dat orice cuplu. Dacă ţi-a plăcut, a doua zi, ai face-o din nou. Dacă nu, a doua zi ai fi liber ca pasărea cerului! Şi dacă peste o săptămână ai chef de măritiş, te duci iar la primărie. ŞI s-ar exclude din start ideea urâtă a divorţului, pentru că mariajul ar expira de la sine după 24 de ore. Ca să nu mai zic că nu ar mai exista nici adulter, pentru că dacă tot îţi vine chef să îţi faci de cap , o poţi face în perioda dintre două căsătorii... Ideea nu mi se pare deloc rea. Termenul de o zi ar putea fi extins cu indulgenţă până la o săptămână, dar deja ar interveni rutina....Hmm....Nu, nu ar fi deloc rău!