Cateodata, în viaţă, e bine sa renunţi....

Încă o postare despre pantofi. Am o pereche de sandale. Nu o pereche oarecare, ci cele mai frumoase sandale din lume. Şi scumpe în draci! Cred ca le-am iubit din prima clipă când le-am văzut. În viaţa mea, nu mi-am dorit o pereche de sandale, atât de mult! Pentru că nu am rezistat tentaţiei şi pentru că simţeam că nu pot să respir dacă nu le am, le-am luat. Nu mi s-au potrivit, m-au strâns de când am băgat piciorul în ele. Le-am luat, anyway. Le port de ceva vreme şi îmi fac nişte răni teribile. Eu le iubesc, ele mă rănesc. Am întâlnit persoane oripilate de rănile mele de la picioare, care m-au întrebat de ce le port, dacă nu sunt bune. Pentru că pasiunea nu cunoaşte limite ?! Pentru că oamenii fac lucruri iraţionale, atunci când au pasiuni din astea?! Habar nu am de ce... Astăzi mi-am călcat pe inimă ( si ce al dracu doare treaba asta!) şi am luat o decizie...off...înţeleaptă. Să le dau. Unei prietene. Aşa scap şi eu de răni şi nu se irosesc nici sandalele. Şi fac un om fericit. Cred că îmi va rămâne gândul toată viaţa la ele. Şi rănile alea urâte cred că vor lăsa cicatrici (oricum, am picioarele pline de semne...). Dar , câteodată, în viaţă, e mai bine să renunţi. Chiar şi la cele mai frumoase sandale din lume si chiar dacă ştii că nu vei mai găsi altele la fel.

Bărbatul Gore

Cum existenţa mea e destul de anostă zilele astea şi constat că devin din ce în ce mai plictisitoare, m-am decis să nu mai scriu despre mine. Am să dedic această postare unui personaj pe care îl găsesc fascinant şi căruia am ales să îi spun Gore. Putea să îl cheme la fel de bine, Marian, Gelu sau Ion, dar Gore îmi sună mie ca o râgâială şi mi se pare că i se potriveşte perfect. Pentru că, în esenţă, cam aşa este Gore. O râgâială a naturii. Fascinantul Gore este un bărbat de vârstă mijlocie, însurat cu o nevastă gospodină. Nevasta şi-a ales-o pe principiul "fată cuminte, nevastă ideală". A luat-o fată mare şi a arătat, mândru,la tot neamul, cearceaful din noaptea nunţii. Nevasta lui Gore găteşte două feluri de mâncare pe zi, spală cu înălbitor, calcă în genunchi, stă capră când îi cere Gore şi face linişte când bărbatul vine beat acasă. Din împreunarea lui Gore cu nevasta lui gospodină au rezultat trei copii, făcuţi în primii ani de căsnicie, consecutiv: băiat, fată, băiat. Cei doi băieţi sunt aidoma lui Gore, mai degrabă râgâiţi, decât născuţi Dar să revenim la Gore, fascinantul personaj. Viaţa lui Gore se rezumă la trei lucruri: muncă, sex şi mâncare. Munca nu îi face mare plăcere, dar celelalte două lucruri întruchipează fericirea vieţii lui Gore. Dacă Gore are ce mânca şi ce fute, se consideră un om fericit. Gore îşi regulează nevasta ocazional: la 5 dimineaţa când vine beat de la cârciumă sau în nopţile de week-end când nu sunt meciuri la televizor şi el nu are somn. Când vine beat de la cârciumă, Gore e zmeu şi îşi regulează nevasta în timp ce se visează actorul de film porno cu cel mai mare mădular. În nopţile în care, în lipsă de somn şi de meciuri, sexul rămâne singura varianta, Gore se ridică cu pretenţii. Îşi ceartă nevasta dacă se urcă în pat în pijama şi vrea neapărat sex oral. Lui Gore îi plac femeile. Salivează după gagici pe stradă, are erecţii în autobuz, dimineaţa, când se duce la muncă, dacă în faţa lui stă, cu spatele, o gagică bună. Pentru Gore, gagică bună înseamnă: ţâţe şi cur. Gore îşi înşeală ocazional nevasta. Când are noroc şi bani. Adică în ziua de leafă şi când găseşte o curvă. Gore se consideră îndreptăţit să calce strâmb pentru că Gore e bărbat şi are nevoi. Dar cam atât cu viaţa sexuală a lui Gore. Cealaltă fericire a lui este mâncarea. Să fie multă, cu carne şi diversă. Gore vrea ca nevasta să gătească zilnic două feluri de mâncare. Când Gore vine acasă de la muncă vrea să fie aşteptat cu mâncare pe masă: neapărat ciorbă şi felul doi. Gore nu concepe să nu i se pună mâncare în farfurie pentru că el e bărbat şi nevasta lui e gospodină. Gore mănâncă repede şi cu poftă, transpiră mereu la masă şi, de fiecare dată, când termină, râgâie. Pentru Gore, siesta de după masă e la fel de importantă ca şi masa. Sista înseamnă bere şi ştiri sportive. Tolănit într-un fotoliu, după fiecare masă, Gore bea bere, se şterge de transpiraţie cu mâneca, râgâie şi, uneori, bese. Cea mai mare fericire a lui Gore în materie de mâncare e grătarul. Când face el grătarul, Gore e şi mai fericit pentru că, în felul ăsta, are şi viaţă socială. Coboară în faţa blocului în şlapi şi pantaloni scurţi de fâş. Îi place să stea la bustul gol şi să îşi arate burta mare şi păroasă. Bea trei beri cu băieţii în timp ce întoarce bucăţile de carne, strigă de cinci ori la nevastă să îi aducă diverse chestii şi se satură de bucăţi, până să se aşeze la masă. Grătarul nu e singura distracţie din viaţa lui Gore. Pentru că Gore are şi viaţă socială. Merge la nunţi şi botezuri. În zilele alea, Gore se bărbiereşte şi îşi ia cămaşă. Şi tot atunci se dă cu parfum. Are pretenţia ca nevasta gospodină să meargă la coafor. Gore e mândru când iese cu ea proaspăt coafată din scara blocului şi vecinii lui, care scuipă seminţe, se uită după el. Gore e fericit la nunţi. Pentru că aici e mâncare şi băutură din belşug, umple burta de fiecare dată şi se îmbată, de fiecare dată. La nunţi, Gore dansează hore şi sârbe şi îşi invită nevasta la blues. Iar când vine acasă, ca să fie fericirea completă, îşi regulează nevasta, deşi mai mereu îl dor şalele din cauza faptului că a dansat prea mult. În esenţă, Gore e un bărbat fericit. De bine, de rău are un serviciu, are ce mânca şi nevasta nu îl refuză niciodată. Nu are de ce să se plângă. Gore nu îşi pune probleme existenţiale. Singurele momente în care Gore se gândeşte la viaţa lui sunt cele de după masă. Când îşi face siesta, între o râgâială şi o băşină, Gore se freacă pe burtă şi zâmbeşte. Ce viaţă frumoasă are el! Fascinant Gore, nu?!

Constatare

Am constatat că oamenii obişnuiesc să spună mai des cuvântul " niciodată", decât antonimul "întotdeauna". E ciudat cum, aparent, suntem mai siguri de ceea ce nu vom face niciodată, decât de ceea ce vom face "întotdeauna". Cred că folosesc zilnic cuvântul "niciodată", în diferite contexte. Niciodată nu mai fac aia. Niciodată nu o să mai spun aialaltă. Nicidată nu o să port roz. Niciodată nu o să mănânc carne de miel. Niciodată nu o să ...etc. Cred că niciodată (iată dovada, folosesc cuvântul deşi am scris doar trei rânduri), de la începutul acestui an, nu am folosit cuvântul "întotdeauna". Paradoxal e faptul că "niciodată" ăsta, pe care îl folosim insistent, e atât de relativ şi nu deţine nicio valoare de adevăr. Ce spuneam? Niciodată nu o să port roz?! Ei bine, îmi doresc o pereche de sandale roz...O să încerc să folosesc cuvântul cu pricina mai rar...

Tango

Între ultima obsesie în materie de pantofi, şi anume, sandale roz, şi teama de testarea psihologică pentru şcoala de şoferi, astăzi mi-am amintit ceva. O scenă din " Parfum de femeie". Scena care, din punctul meu de vedere, conţine şi esenta filmului, de fapt. Sau chiar esenţa vieţii, who knows... Personajul principal, orbul şarmant, interpretat de Al Pacino, invită la dans o gagică. Tipa se scuză " Nu pot, pentru că într-o clipă va sosi logodnicul meu". Replica lui e fantastică: "Într-o clipă se trăieşte viaţa...". După care încep să danseze pe cel mai mare orgasm muzical compus vreodată (Por una cabeza-Carlos Gardel). Concluzii...1. Mi-aş dori să ştiu şi să pot dansa, într-o zi, tango. De preferat, în următorii patru ani. Şi neapărat, Por una cabeza. 2. Mi-aş dori să nu treacă clipa, în timp ce eu îmi fac planuri de viitor