Bad news....

Am vrut sa cunosc un cuplu care a reuşit să supravieţuiască 57 de ani de casnicie împreună. Oarecum, din curiozitate. Recunosc, m-am dus croită să ascult o frumoasă poveste de iubire, despre înţelegere, răbdare, împlinire sufletească şi, din nou, dragoste. El, un domn în jur de 70 de ani, mi-a îndeplinit cumva aşteptările. Spusă din gura lui, povestea lor celor 57 de ani de căsnicie/relaţie a sunat idilic. Nevasta lui a fost cea mai frumoasă femeie din lume, a fost dragoste la prima vedere, a iubit-o, o iubeşte. Nu au stat o zi despărţiţi. S-au înţeles şi s-au respectat. Frumooooos, mi-am zis.... Am vrut să ştiu şi părerea doamnei. Mă aşteptam, sincer, ca descrierea celor 57 de ani de relaţie să fie şi mai poetică, că deh, doar e femeie. Mi-a ascultat atent întrebările, m-a fixat şi m-a lovit. "Iubirea? Iubirea e un vis, donşoară. Durează puţin, după care te afunzi într-un butoi cu rahat! Cum să supravieţuieşti lângă un bărbat atâţia ani? Renunţând complet la calitatea ta de femeie!". Cam astea au fost cuvintele ei şi cam asta a fost reacţia mea. " Esteeeeeeee! Ştiam eu! N-avea cum!". Doamna, eroină dacă mă întrebaţi pe mine, a plecat şi m-a lăsat un pic cu gura căscată, prin francheţea de care a dat dovadă. Şi taman când mă pregăteam să îmi revin din şoc (recunosc, a fost un şoc), a băgat din nou capul pe uşă, m-a fixat iar, şi mi-a mai dat una. " Pentru un bărbat, există o singură convingere pe lumea asta. Sexul! Dacă e sex, e bine. Dacă nu, nu e bine!". Venind din gura unei femei de aproape 70 de ani, care a supravieţutit celor 57 de ani de căsnicie, replica a fost fix ca o lovitură sub centură. Şi culmea, şi la faza asta, am zis în gând " Esteeeee! Mamă, câtă dreptate areeeee....!" (de fapt, sub influenţa şocului, cred că nu am zis doar în gând!). Plecând din casa celor doi ( eroi, amândoi, până la urmă), m-am gândit aşa....Romeo şi Julieta. Facem un efort de imaginaţie, sărim peste episodul cu moartea, şi îi vedem căsătoriţi. După....10 ani să zicem. Ea... Sătulă de certurile dintre părinţi, obosită de crescutul copiilor, nemângâiată cum şi-ar fi dorit, nu îl mai vede pe consort...atât de Romeo. Îi scoate ochii în fiecare seară că vorbeşte prea des cu măsa , că pierde mai mult vremea încercând-şi spada, decât mângâindu-şi copii şi că îi cam fug ochii pe la alte domniţe. El a plecat de sub balcon de mult şi s-a mutat către alte orizonturi. Parcă îi e mai bine cu băieţii,decât recitându-i versuri Julietei. Şi, până la urmă, nici nu mai ştie ce dracu a găsit la ea.

S-a dus dracu poezia şi armonia şi s-a ales praful de amor. Concluzia? Nu am eu suficientă experienţă în domeniu, ca să trag o concluzie. O las pe doamna despre care vorbeam. Citez : ""Iubirea? Iubirea e un vis, donşoară. Durează puţin, după care te afunzi într-un butoi cu rahat!".