Lumea din Rudărie...

Nu sunt nici ţigani, dar nici români, deşi singura limbă pe care au vorbit-o vreodată este limba româna. Au o istorie de sute de ani, pe care nu o cunosc prea bine. Unii spun că se trag din traci şi că ei ar fi, de fapt, urmaşii dacilor curaţi, care n-au vrut să aibă de-a face cu romanii. Alţii se consideră urmaşi ai sârbilor. Au trăit sute de ani dând formă lemnului şi au supravieţuit din produsul muncii lor. Multe dintre tradiţii le-au pierdut de-alungul anilor. Au trecut prin colhozul din Transnistria , au ieşit din păduri şi au fost aşezaţi la marginea societăţii, în bordeie. Chiar dacă locul bordeielor a fost luat de case care au electricitate, chiar dacă apa a ajuns şi în ghetoul lor, rudarii trăiesc, în continuare, la marginea societăţii, într-o lume în care foamea nu este o senzatie temporară, ci una permanentă. Istoria enigmatică a rudarilor din Zimnicea are un singur numitor comun: grija zilei de mâine. În ciuda faptului că Rudăria este polul extrem al sărăciei din Zimnicea, aici este şi natalitatea oraşului. Rudarii se înmulţesc sfidând parcă şi societatea care i-a marginalizat pe parcursul existenţei lor şi sfidându-şi parcă şi destinul blestemat... Va urma....