Gânduri blasfemice...

Paştele care tocmai a trecut mi-a adus o revelaţie:eu şi Dumnezeu mergem în direcţii opuse. Nu am ţinut post, nu m-am dus la biserică, nu am luat lumină, nu am înghiţit paşte sau cum s-or fi numind bucăţele alea de pâine înmuiate în vin. Practic, nu am făcut nimic din ce se face de Paşte, exceptând vopsitul ouălor şi gătitul în exces. Şi nu am vreo urmă de regret sau pustiu în suflet, exceptând mustrările de conştiinţă care mă apasă pentru că m-am îngrăşat un kilogram. De ce nu am fost şi eu în rândul lumii care s-a caţărat pe garduri pentru a lua lumină?! Ei bine, efortul mi s-a părut inutil. Dacă lucrurile stau exact cum scrie la carte, şi aici mă refer la Biblie, atunci e clar că aş fi putut să mă urc şi pe turla bisericii ca să iau lumină, relaţia mea cu divinitatea rămânea oricum stricată. Pentru că, efectiv, nu mă pot abţine să gândesc altceva. Nu ştiu dacă am crezut vreodată cu tărie în poveştile din biblie sau în povestea mântuitorului, dar cert e că, acum, îmi pun serioase semne de întrebare în legătură cu veridicitatea lor. Până la urmă, sunt nişte poveşti, transmise din generaţie, în generaţie, muuuuult distorsionate în timp, în aşa fel încât mi se pare destul de întemeiată întrebarea: cât e adevăr şi cât e legendă în ceea ce propovăduiesc popii? În capul meu, capătă din ce în ce mai mult teren ideea că toate aceste poveşti au fost create cu scopul de a manipula masele.Şi dacă într-adevăr ăsta a fost scopul, succesul mi se pare complet, pentru că nu am văzut până acum nimic altceva care să capaciteze într-o mai mare măsură masele, decât aceste poveşti. E clar că am mari semne de întrebare în legătură cu ce sărbătoresc, de fapt, creştinii de Paşte...Sau de Crăciun...Cu toate acestea, nu mă consider ateu. Ateu este cel care neagă existenţa unui D-zeu. Eu, sincer, mi-aş dori să ştiu că există. Până acum, nu mi-a dat vreun semn că ar fi acolo şi că şi-ar face meseria. Şi prin meserie înţeleg să vegheze, să facă ordine, dreptate, etc. Dacă într-adevăr există şi va veni un moment în care mă voi convinge de asta, probabil voi avea ceva explicaţii de dat vis a vis de gîndurile înclinate spre blasfemie pe care mi le exprim aici şi nu numai aici. Dar, ceva explicaţii i-aş cere şi eu. Pentru că nu mi se pare suficient să te mulţumeşti cu gândul că oamenii cred în tine şi să nu faci nimic ca să dovedeşti că exişti. Pentru că nu mi se pare minune să aprinzi o lumină o dată pe an, într-o grotă când în restul de 364 de zile din an, zeci de mii de copii nevinovaţi mor de foame sau de cancer. Pentru că nu mi se pare corect să induci oamenilor ideea că viaţa asta de pe pământ e doar o trecere către marea viaţă de apoi şi să-i faci să trăiască cu iluzia că după ce vor muri, le va fi mai bine. Pentru că nu mi se pare suficient să ne laşi cu liberul arbitru pe cap şi să te amuzi, probabil, că n-avem habar ce să facem cu el. Şi pentru muuulte, muuuulte altele.S-ar putea ca lista mea de reproşuri să fie mai lungă decât a lui....