Cum ar suna un mesaj electoral sincer...

Mi-a fost dat, în ultima vreme, să întâlnesc, să văd şi să ascult câţiva candidaţi la locale. La functia de primar,mai exact. Mi se pare fantastic cât de mult fabulează oamenii ăştia în legătură cu lucrurile pe care (spun ei!) le vor face, după ce vor fi aleşi. Sau dacă vor rămâne pe funcţii, în cazul ălora care sunt deja primari. Anyway, ascultându-i, m-am gandit aşa... Tare mi-aş dori să îl aud pe unul din ăştia spunând adevărul. Un mesaj electoral sincer (ceea ce nu cred că vom auzi ever) ar suna, în viziunea mea, cam aşa: Fraţilor... Eu vreau să fiu primar! M-am gândit eu, m-am sucit, când mi-a propus partidul şi am zis să fac treaba asta. Singur, nu pot. E clar că am nevoie de voturile astea. Aşa că... vă cer să mă votaţi. Eu, mari lucruri pentru voi, nu am să pot face. Nu că nu mi-ar păsa, ci pentru că, efectiv, nu am să pot. Voi ştiţi că eu am un partid în spate. Partidul ăsta îmi dă acum bani să îmi fac campanie. Vă daţi seama că, fără cotizaţii, eu nu aş avea bani de bannere, afişe, ulei şi găleţi! Şi banii ăia de îi veţi primi înainte de a intra în cabina de vot, ca să puneţi ştampila pe mine, tot de la partid vor fi, să ştiţi! Dau şi eu ceva din buzunar, dar grosul, recunosc, e de la partid! Îmi fac şi eu campanie cu banii de la oamenii ăştia de afaceri din partid. Dacă voi mă alegeţi şi eu voi fi primar, eu trebuie să îi mulţumesc pe oamenii ăştia. La aia de la partid mă refer. Voi o să veniţi să îmi cereţi locuri de muncă sau funcţii pe la diverse servicii. Păi, eu nu zic că voi nu sunteţi competenţi, dar eu trebuie să dau aceste locuri de muncă şi funcţii ălora de la partid. Mă înţelegeţi, nu? Apoi, voi o să veniţi să îmi cereţi locuinţe de serviciu sau locuri de casă. Păi voi credeţi că oamenii aia de la partid nu au şi ei rude îndepărtate care au nevoie de case!? Normal că o să trebuiască să le dau tot lor. Voi o să vreţi asfalt de calitate pe drumuri. Asfalt o să vă pun, dar de calitate nu va fi. Pentru că oamenii aia de la partid o să vină şi o să îmi ceară lucrările. Eu o să le dau, că şi ei mi-au dat bani de găleţi. Ei o să îşi cam bată joc de drumuri, dar eu o să semnez recepţiile, că nu o să am încotro. O să veniţi să îmi cereţi ajutoare. Eu nu o să am de unde să vă dau că banii aia de la ajutoare sau subvenţii o să îi dirijez către borduri sau ghivece cu flori, că sunt oameni în partid care au afaceri şi trebuie să trăiască şi ei. O să veniţi să îmi spuneţi că vreţi directori de şcoli competenţi. Eu nu o să am cum să pun în fruntea şcolilor din ăştia, indiferent cât or fi ei de competenţi. Oamenii de la partid, care m-au ajutat că fiu primar, au şi ei neveste. Nevestele sunt învăţătoare, profesoare. Ce să fac?! Trebuie să îi mulţumesc. Voi o să vreţi să aduc investitori în oraş. Investitori vor veni, normal. Dar o să şi plece, după ce eu o să le cer comisioane şi şpăgi , pentru că, deh, şi eu va trebui să contribui cu ceva la partidul ăsta de mă ajută acum.Acum, dacă e să fiu sincer până la capăt, o să încerc şi eu să am grijă de mine şi de familia mea, în ăştia patru ani. Cu voie de la partid, evident. Zic să îmi schimb şi maşina, să scap şi de creditul ala la bancă şi să pun şi eu un ban la ciorap. Mă gândesc şi la o casă de vacanţă. Una mică, cu ce-oi putea şi eu să strâng din comisioane, din şpăgi. Aşa că, fraţilor, eu vă spun aşa: nu vă puneţi mari speranţe în mine că eu, pentru voi, mare lucru nu o să pot să fac. Eu zic să mă votaţi, că măcar sunt sincer. Şi dacă îl votaţi pe X sau Y, să ştiţi că tot de nimic veţi avea parte. Deci...votaţi-mă! Zău că sunt sincer!