Momente

Sunt momente în viaţă când îţi vine să urli. Să muşti. Să zgârii. Să zbieri. Să loveşti. Să urăşti. Pe tine şi pe toată lumea. Sunt momente în viaţă când îţi vine să te dai cu capul de pereţi. Să te prăbuşeşti. Să cazi jos. Foarte jos. Cât se poate de jos. Să rămâi acolo. Să nu te mai ridici. Să nu te mai mişti. Să nu mai respiri. Să nu mai vezi. Să nu mai auzi. Să nu mai gândeşti. Să nu mai ştii nimic.Să nu mai ai amintiri Să nu mai ai planuri. Să renunţi. La tot şi la toate. Să dispară tot. Să nu mai fii. Să nu mai simţi. Nimic. Dar cum nu poţi să urli, nu poţi să muşti, nu poţi să zbieri, nu poţi să loveşti, nu poţi să nu mai gândeşti, continui să simţi. Şi nu cazi jos. Sau cazi un pic, dar te ridici. Te dai cu ruj roşu şi mergi mai departe. Eventual, la shoppping. Şi nu există niciun dubiu. Viaţa e, categoric, cel mai bun lucru inventat vreodată. Chiar şi cu momente în care îţi vine să urli. Să muşti. Să zgârii. Să zbieri. Să loveşti...